am să deschid fereastra măcar să te presimţi

câteodată chiar îmi place să tac. doar câteodată.

misc Noiembrie 4, 2014

Filed under: sertărele — perfuzii @ 4:21 pm

am ieșit din cameră

m-am uitat în urmă, erau toate lucrurile acolo

de la primul moment și până acum

aveam un pisoi în loc de recamier

ne-nrămasem poveștile

rămăsesem povești

m-am uitat în urmă și-am închis ușa, fără cheie

ca să nu se facă curent

am ieșit din a doua cameră

acolo era tot ce n-am putut să-ți spun,

am răscolit după niște cuvinte, dar mi le jucasem pe toate

altele mucegăiseră

altele nu mai aveau decât contur, fără context

a treia cameră era un ventricul

filtra amintirile

într-a patra m-am încuiat cu cheia

am găsit cel mai confortabil dintre colțuri și m-am așezat acolo, în buricul camerei

nu-ncăpea niciun la revedere

nu-ncăpeam nici eu

cum mai demult nu-mi încăpeam în piele de fericire

Anunțuri
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s