am să deschid fereastra măcar să te presimţi

câteodată chiar îmi place să tac. doar câteodată.

#miscelaneu curcubitaceu poetic spre delirant februarie 27, 2012

*** dacă viața ar fi o scenă, o pradă sau un grămăjoară gelatinoasă

și eu aș protagoniza pe vreo scenă

mi-ar plăcea să se-arunce în mine cu stâlpi moi de-iluminat

lichefiați sub ușurimea și delicatețea puținelor gânduri care mă-ncearcă

și-adeselor simțiri.

 

^^creațiune proprie

 

 

Aveți legătura cu alțicineva mai normali, listați în conformitate cu nazurile și preferințele mele poetice actuale.

Radu Stanca – Ars doloris

Florin Iaru – Aer cu diamante

Naum și poezia sa de-abia trezită din somn – Oglinda Oarbă, Oh culegând la ștevie (culegând la culegând), nu mă pot opri, Poetul-Copil, hai într-o suită de Stări informale. Și apoi să reintrăm într-o paranteză pe care n-am s-o închid niciodată. Și să nu-mi iei niciodată Tăcutele dimineți.

Marin Sorescu și cafeaua amară, ca diminețile alea în care te simți de parcă ai mâncat pumni la cină – Am zărit lumină, Matinală (nu eu), Ochii.

 

Închei pe-un picior de vers, cu promisiunea că o să reiau seria de palavre iubibile.

Preferatul.

 

Ce prăpădiţi eram, Doamne, şi ce ne mai iubeam,

ca nişte linguri de lemn nedesfăcute încă din trunchiul lor comun - Naum

 

 

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.