Cineva a ajuns aici căutând fix acest lucru. Motiv pentru care, într-un exces de sensibiloșenie, m-am gândit să răspund.
Oamenii iubesc elefanți atunci când ceilalți oameni sunt cu mult prea ocupați iubind pe altcineva.
Oamenii iubesc elefanți atunci când rămân fără pastă de dinți și fără bani de pastă de dinți. Dacă am avea trompe, nu ne-am mai spăla pe dinți, ci pe trompe.
Oamenii iubesc elefanți fiindcă ornitorincii sunt niște fihințe mult prea greu de înțeles.
Oamenii iubesc elefanți nu din inerție, ci dintr-o profundă pasiune pentru tot ceea ce este exotic.
Oamenii iubesc elefanți pentru că elefanții știu să îmbrățișeze suflete cu trompele lor invizibile.
Oamenii iubesc elefanți pentru că iubirea în exces își găsește în elefanți cel mai bun depozitar.
Oamenii iubesc elefanți fiindcă aceștia nu se termină brusc.
Oamenii iubesc elefanții fiindcă elefanții știu să tacă solemn, fiindcă elefanții înțeleg, fiindcă elefanții locuiesc în spațiile dintre ei.
Oamenii iubesc elefanții fiindcă au pur și simplu nevoie să iubească și, uneori, ceilalți oameni sunt prea ocupați cu meseria lor de neoameni.
Eu îmi iubesc elefantul, pe care-l cheamă Barney și care s-a născut într-un ceainic, fiindcă știe să mă însoțească în somn și să-mi iubească fără să crâcnească visele.
Oamenii iubesc elefanții pentru emoțiile lor elegante.
